De ce trebuie desfiinţate Inspectoratele pentru calitatea seminţelor?

De peste 50 de ani, în fiecare judeţ al ţării a funcţionat câte un Inspectorat teritorial pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor, unităţi dotate cu laboratoare acreditate şi încadrate cu specialişti care se ocupă de efectuarea testelor de calitate necesare pentru certificarea oficială a seminţelor de cereale şi plante tehnice, precum şi a materialului săditor, recunoscute la nivel european. Prin reorganizarea făcută în urmă cu câţiva ani, în prezent pe teritoriul României funcţionează 30 de inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor. Acestea sunt instituţii publice cu personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe principiul autofinanţării, negrevând în niciun fel bugetul Ministerului Agriculturii. La nivel central acestea sunt coordonate de către Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor. Sunt unităţi recunoscute la nivel naţional şi european, de serviciile cărora beneficiază toţi fermierii acreditaţi pentru testarea, producerea şi comercializarea seminţelor şi a materialului săditor care desfăşoară o astfel de activitate profitabilă în interesul propriilor companii, dar şi în interes naţional.
Dar, cum în România e musai să facem o aşa zisă reformă chiar şi acolo unde lucrurile merg bine, câteva minţi luminate, de la nivel central, au găsit de cuviinţă că asemenea instituţii teritoriale trebuiesc desfiinţate, acestea urmând să-şi piardă personalitatea juridică, odată cu înglobarea activităţii actualei Inspecţii Naţionale pentru Calitatea Seminţelor în cadrul unei noi structuri, denumită Autoritatea Naţională pentru Resurse Vegetale, ce va fi înfiinţată prin noua Lege de reorganizare a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a fost adoptată de Parlamentul României.
Pentru a se evita o asemenea greşeală, preşedintele Băsescu a retrimis Legea în Parlament, în cerea de reexaminare arătându-se că “desfiinţarea celor 30 de inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor şi modificarea denumirii lor vor duce la pierderea acreditărilor laboratoarelor de testare a seminţelor şi, implicit, la creşterea inutilă a cheltuielilor bugetare”. El a propus menţinerea statutului juridic al inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor în structura actuală, subordonarea directă către Ministerul Agriculturii şi coordonarea activităţii acestora prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor, sub această formă fiind recunoscute la nivelul autorităţilor naţionale, al Comisiei Europene, precum şi al autorităţilor similare din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene.
În urmă cu două zile, Senatul, în calitate de primă Cameră a Parlamentului sesizată, a luat în discuţie cerea de reexaminare, dar a menţinut noua Lege privind reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în forma adoptată în cursul lunii ianuarie şi trimisă spre promulgare. S-a votat pur şi simplu la comandă. Un vot dat de către nişte “domni” senatori care habar n-au
de consecinţele care derivă din desfiinţarea unor unităţi de testare şi certificare a seminţelor a căror activitate se desfăşoară de aproape cincizeci de ani în interesul dezvoltării agriculturii româneşti.

George ZAVERA