De ce e Germania „fuhrerul” Europei – Preşedintele Wulff, demis şi judecat pentru 700 de euro

Singurul semn de egalitate care poate fi pus între România şi Germania este apartenenţa la Uniunea Europeană. În rest, orice domeniu am aborda, diferenţele sunt majore, uneori uriaşe, şi, din păcate, toate în defavoarea României.
Printre atâtea care fac din Germania una dintre marile puteri economice şi politice ale lumii se numără faptul că în ţara i-a dat lumii pe Beethoven şi Wagner, dar şi pe Hitler şi Goebells, statul de drept nu este un concept gol de conţinut ci o realitate palpabilă, care l-a adus pe Helmuth Kohl, unificatorul celor două Germanii în faţa instanţei şi numai vârsta l-a scăpat de închisoarea cu executare, el fiind, totuşi condamnat, dar cu suspendarea executării pedepsei. Şi scos din viaţa politică.
Ieri, în timp ce Liviu Dragnea era chemat la prima înfăţişare în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la Hanovra fostul preşedinte al Germaniei, Christian Wulff se înfăţişa şi el în faţa unui tribunal german.
Christian Wulff, cel mai tânăr preşedinte al Germaniei (54 ani), a fost înainte de a fi instalat în înalta funcţie ministru-preşedinte al landului Bavaria, şi unul dintre cei mai apropiaţi de cancelarul Angela Merkel.
Anul trecut, în luna februarie, Justiţia germană l-a suspendat din funcţie pentru că împotriva lui existau acuzaţii de abuz în funcţie şi primirea de foloase necuvenite.
De fapt era vorba de un împrumut bancar, suspectat că a fost acordat în condiţii avantajoase, pe vremea când era şeful landului Bavaria şi de o sponsorizare a participării sale la o sărbătoare a berii de la Munchen, Oktoberfest.
Până la urmă din toate acuzaţiile a rămas în picioare cea care se referea la sponsorizarea de la Munchen. De fapt era vorba de o invitaţie primită de la un bun prieten, un cunoscut producător de filme german de a participa la Oktoberfest. Acesta i-a plătit lui Wulff hotelul şi cheltuielile din târgul berii, care s-au ridicat, ţineţi-vă bine, la 700 de euro.
Deci, în Germania, pentru 700 de euro, care nici măcar n-au fost băgaţi în buzunar, preşedintele îşi pierde funcţia şi riscă să-şi compromită cariera politică.
La noi, preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi, miniştri, parlamentari, asupra cărora planează suspiciuni grave cu privire la evaziuni de milioane de euro, trafic de influenţă, abuz în serviciu, sau incompatibilităţi, nu catadicsesc niciodată să-şi dea demisia de onoare şi nici nu sunt suspendaţi din funcţie până la lămurirea situaţiei. Abia când există vreo hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pleacă din funcţii, iar partidele se leapădă de ei.
Iar preşedintele, garantul Constituţiei şi ocupantul celei mai înalte funcţii se lasă târât în multe scandaluri care pe alte meleaguri ar fi sancţionate dur, fie de justiţie, fie de opinia publică, ci, dimpotrivă, pe multe le provoacă chiar el.
Şi, în mod sigur, acestea sunt principalele explicaţii pentru decalajul imens dintre România şi Germania în toate domeniile. Iar dacă vrem să reducem aceste diferenţe n-avem decât două soluţii: ori aducem nişte nemţi să ne conducă, ori votăm cu creierul şi în câteva legislaturi ne producem şi promovăm nemţii noştri.
Bineînţeles, că de-alde Mihai Neamţu nu intră în discuţie.

C.O.

Despre autor