Cum se moare cu zile în România

A fost nevoie de un accident nefericit pentru a constata că „statul” nu există, atâta timp cât instituţiile sale nu funcţionează. Avionul care s-a prăbuşit în Apuseni, în apropierea satului Beliş, n-a reuşit să fie localizat cu precizie, deşi s-a vorbit ore în şir la telefon cu răniţii, Nici operatorii de telefonie mobilă, nici STS n-au reuşit să stabilească locul unde de unde se vorbeşte, deşi unul dintre pasagerii avionului avea aplicaţie GPS pe smartphone.
S-au cheltuit sute de milioane de euro pentru dotarea cu aparatură modernă a serviciilor secrete, DNA şi DIICOT. Iar banii provin din taxele şi impozitele plătite de cetăţeni. Se pare însă că cetăţenii nu pot beneficia de ele în caz de nevoie şi apare întrebarea firească: au fost achiziţionate pe bani grei numai pentru a nu fi ascultate telefoanele, numai pentru a se fabrica dosare politice şi economice pentru şantaj sau pentru a scăpa de adversarii politici ai celor de la butoane?
Nu e posibil ca celor de la ISU să li se ofere localizarea cu o aproximaţie de kilometri, iar jandarmeria montană să folosească în acţiunea de căutare hărţi turistice. Unde sunt hărţile topografice militare ale zonei, unde era marcată fiecare tufă, fiecare cărare şi fiecare groapă sau vâlcea? Le-au luat cei de la Gold Corporation pe toate?
De ce localnicii au trebuit să afle de la televizor de eveniment şi să pornească din proprie iniţiativă la căutare, ei fiind de altfel cei care i-au găsit şi salvat pe supravieţuitori? De ce n-au fost mobilizaţi în timp util de autorităţi?
La circa 20 de minute de zbor se află unitatea de aviaţie de la Turda, care are în dotare elicoptere Puma, care pot zbura şi pe timp de noapte. De ce nu s-a mobilizat o echipă de căutare-salvare pentru a acţiona la locul prăbuşirii avionului? Sunt oameni antrenaţi să extragă soldaţii răniţi sau izolaţi de pe câmpul de luptă, sub ploaia de gloanţe şi de obuze, prin fumul exploziilor. Pentru un asemenea echipaj salvarea celor răniţi de pe coasta muntelui. Mai ales că nici nu bătea vântul în rafale şi nici nu ningea.
La toate aceste bâlbe condamnabile ale autorităţilor se mai adaugă şi posibilele probleme tehnice ale aparatului de zbor, mai ales în ceea ce priveşte evitarea givrajului, adică formarea unui strat de gheaţă pe aripile şi fuselajul avionului, din cauza umidităţii şi temperaturii scăzute. Gheaţa poate afecta funcţionarea eleroanelor şi profundoarelor, ceea ce face ca avionul să se îngreuneze şi să fie aproape imposibil de manevrat.
Deşi fabricate în anii ’60, acest tip de avion este încă utilizat în toată lumea, pentru siguranţa şi manevrabilitatea sa.
Ancheta care s-a demarat va stabili probabil cu exactitate cauzele accidentului aviatic, mai ales că există un martor foarte important, copilotul supravieţuitor. Dar în afara anchetei tehnice este necesară o analiză aprofundată a modului în care au răspuns autorităţile acestei provocări reale. Cum au reacţionat, sau, mai bine zis, cum n-au acţionat.
În statele civilizate după o asemenea analiză se lasă cu demisii şi destituiri. Aşteptăm cu interes să vedem dacă la aproape un sfert de veac de la revoluţie, România este un stat civilizat.

C.R.