Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii; neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA; bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

Beneficiază de pensie de invaliditate şi persoanele care se află în situaţiile: au satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat; au fost elevi al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau studeți al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici.

Au dreptul la pensie de invaliditate şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.

Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate, în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este: de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire; de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire; de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, astfel: până la 20 ani- 1 an; 20-23 ani- 2 ani; 23-25 ani- 3 ani; 25-29 ani- 6 ani; 29-33 ani- 9 ani; 33-37 ani- 11 ani; 37-41 ani- 14 ani; 41-45 ani- 17 ani; 45-49 ani- 20 ani; 49-53 ani- 23 ani; 53-57 ani- 25 ani; 57-60 ani- 26 ani; peste 60 de ani- 27 ani.

Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat și dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar.

Indemnizatia pentru însotitor

Pensionarii de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizatie pentru însoțitor, în cuantum fix.

Plata indemnizației se suspendă pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu exceptia nevăzătorilor, este internat în instituții de asistență socială sau în unități medicale specializate.

Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii care: prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă; au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei pentru limita de vârstă; au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare.

La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă, acordându-se, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.

Indemnizaţia pentru însoţitor se menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.

Acte necesare pentru inscrierea la pensia de invaliditate sunt: cerere pentru înscrierea la pensie de invaliditate; decizia medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale; adeverința din care să rezulte încetarea plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și cuantumul acesteia (unde este cazul); carnetul de muncă (original și copie); carnetul de asigurări sociale (original și copie); alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată în alte sectoare de activitate; livretul militar (original și copie); diploma de studii (original și copie) și foaie matricolă (original și copie) sau adeverința din care să rezulte durata normală și perioada anilor de studii absolviți la zi, precum și certificarea absolvirii acestora; pentru persoanele care au urmat cursurile unor instituții de învățământ universitar în străinatate este necesară dovada recunoașterii acestora de către statul român; adeverința care să ateste perioadele de activitate realizate după da

ta de 1 ianuarie 2011 (original); adeverința privind sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă pentru perioada 01.04.1992-01.04.2001; adeverința privind condițiile de muncă speciale și/sau deosebite; dovada certificării stagiului de cotizare; dovada calității de beneficiar al Legii nr. 42/1990, al Decret-Lege nr.118/1990 (certificat de luptător și brevet ); procura specială pentru mandatar (unde este cazul).

Cornelia RĂDULESCU