Cine valorifică moştenirea electorală a USL?

Nici nu s-a răcit bine USL-ul şi pesediştii şi-au găsit tovarăşi de drum pentru a continua guvernarea: eterna manta de vreme rea, Uniunea Democratică a Maghiarilor din România.
De cealaltă parte, liberalii care simt că vor sta cu dinţii la gardul opoziţiei anunţă că vor vota deschis împotriva Cabinetului Ponta 3, iar liderul lor, Crin Antonescu spune răspicat că nu se va retrage de la conducerea Senatului decât la propunerea PSD, partid care l-a propus, în cadrul USL, şi l-a susţinut pentru această funcţie.
Nu se mai pune problema validării noului Guvern în Parlament şi nici a unei majorităţi care să-l susţină în continuare, aşa că pentru social-democraţi şi liberali principala preocupare va fi în perioada următoare să demonstreze electoratului că cealaltă parte e vinovată de ruperea USL.
Deocamdată, comunicarea lui Ponta şi a segmentului mass media care-l susţin se pare că a fost mai coerentă şi mai convingătoare, după cum arată sondajele de opinie făcute „la cald”. Majoritatea românilor cred că Antonescu şi liberalii sunt vinovaţi de destrămarea USL, mai mult, nu sunt puţini cei care cred că a existat o înţelegere cu Băsescu în acest sens.
Pornind de la aceste date relative, care prezintă o fotografie de moment a realităţii politice româneşti, mulţi analişti s-au repezit să proclame o prăbuşire a PNL în sondaje, de care ar putea să profite Traian Băsescu şi PMP.
Nimic mai fals în cazul de faţă, când este vorba nu de o alianţă politică, pur şi simplu, ci de un brand politic, o construcţie bazată pe un marketing politic agresiv, în care un partid (PDL) şi şeful său informal (Traian Băsescu) au prezentaţi publicului ca fiind cauzele tuturor relelor din România. Iar cum tandemul PDL-Băsescu a făcut totul pentru a confirma acuzele, n-a fost greu ca USL-ul să devină simbolul luptei împotriva regimului Băsescu-Boc şi speranţa românilor pentru schimbarea în bine a lucrurilor în România.
Aşa se explică votul masiv pentru USL şi ura care ar fi îngropat efectiv PDL-ul dacă n-ar fi fost în funcţiune actuala lege electorală, un singur candidat democrat câştigând „cinstit” un colegiu, şi acela în diaspora.
Numai că în cazul USL voturile nu s-au împărţit între cele două mari partide componente, cum sunt tentaţi unii să creadă. Dacă ar fi fost să fie aşa nu se ştie dacă social-democraţii şi liberalii ar fi totalizat 51%, pentru cele mai mari scoruri înregistrate la alegerile precedente n-au fost mai mari de 37% pentru PSD şi 17% pentru liberali. Diferenţa vine din votul celor care nu i-au susţinut niciodată nici pe social-democraţi, nici pe liberali, ei fiind atraşi de noul brand politic şi de scopurile sale declarate, între care cel mai important era anihilarea politică a lui Traian Băsescu.
Acum, când s-a rupt brandul, o parte a acestui electorat conjunctural poate rămâne lângă PSD sau PNL, în diverse proporţii, dar nu este exclus să se retragă, îngroşând rândurile celor scârbiţi de politică, care nu se mai prezintă la vot.
Sigur că pe măsură ce lucrurile se calmează şi se aşează, alte sondaje vor prezenta o altă realitate de moment iar partidele vor putea să constate: ăsta e electoratul meu, ăsta al tău, ăsta e segmentul de nehotărâţi. Iar spre aceştia din urmă se va îndrepta atenţia politicienilor, pentru că nehotărâţii convinşi să vină la vot pot înclina balanţa.
Faptul că USL s-a rupt şi că liberalii au ales să meargă în opoziţie e, din punct de vedere teoretic, benefic pentru democraţie. Dar care e realitatea?
Opoziţia românească actuală, care se proclamă în totalitate „de dreapta”, este atât de fărâmiţată şi dominată de orgolii încât, practic, este ca şi inexistentă. Îi lipseşte un factor unificator în absenţa căruia nimeni nu cedează, pentru că ar pierde în mod cert, aşa că cel puţin la scrutinul pentru Parlamentul European vom asista mai degrabă la o bătălie pe viaţă şi pe moarte între PNL, PDL şi PMP, decât între toate acestea şi PSD, sub sigla căruia vor candida UNPR şi PC.

C.R.