După scandalul ascultării telefonului cancelarului german Angela Merkel de Agenţia Naţională de Securitate a SUA pe site-ul postului Deutsche Welle a apărut un comentariu în care se remarcă faptul că liderii de la Bucureşti nu se arată scandalizaţi de posibilitatea de a fi ascultaţi de NSA, spre deosebire de cei de la Berlin, care vorbesc despre „încredere şi autonomie de judecată” şi cer Statelor Unite să nu adopte o poziţie de tătuc.
De ce s-or mira nemţii că politicienii noştri de la vârf nu reacţionează? Înseamnă că nu-i cunosc şi nici nu ştiu proverbul care spune că „prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”.
Cum să se supere Băsescu şi Ponta că sunt ascultaţi şi monitorizaţi de Casa Albă? Ei sunt chiar fericiţi că sunt băgaţi în seamă de Marele Licurici, atenţia pe care le-o acordă serviciile secrete americane fiind de natură să-i măgulească.
Se mai miră cei de la Deutsche Welle şi de faptul că nici chiar mass media româneşti cele mai importante n-au reacţionat la acest gest, cel puţin inamical, al partenerului strategic al României. Dar ei nu ştiu că, la fel ca şi politicienii, reprezentanţii la vârf ai presei româneşti se tem să gândească cu mintea lor asupra problemelor globale şi să dialogheze asupra lor de la egal la egal cu colegii de breaslă din alte zări.
Se mulţumesc să facă o ştire de „bracking news” şi atât. După aia, tăcere.
Una dintre minţile luminate ale perioadei interbelice a analizat acest tip de raportare subalternă a românilor la Occident şi l-a numit „sincronism”. Iar „sincronismul”, ca filozofie culturală exclude autonomia gândirii, şi aşează orice încercare de a privi critic spre „modele” în categoria naţionalismelor înguste.
De aceea, la noi, aşa-zisa „lume bună”, fie ea politică, economică sau culturală, nu se scandalizează dacă le ascultă „licuricii” mai mici sau mai mari telefoanele. Ba, dimpotrivă, se simte flatată că e băgată în seamă.
Cât despre românul de rând, ce să mai zicem. El s-a obişnuit ca serviciile să intre cu bocancii în viaţa lui privată. Iar dacă în comunism securitatea asculta mai mult cu timpanul, pentru că erau puţini cei care aveau telefon, acum când mobilele sunt la îndemâna oricui, românul, care are un deosebit simţ al umorului, salută interlocutorul adăugând ceva şi pentru cei care îl ascultă.
Ceea ce Băsescu şi Ponta nu şi-ar permite ştiind că pe fir s-ar putea afla Casa Albă. L-ar putea parafraza în schimb pe Ioan Eliade Rădulescu, rostind convingător: „Ascultaţi-ne băieţi, ascultaţi-ne!”

C.O.