Apariție editorială * „Iubite poteci”, antologia poeților de pretutindeni

Dacă mulți nu au crezut în acest proiect și au fost reticenți refuzând participarea, iată că într-un timp deosebit de scurt a ieșit de sub tipar Antologia de versuri „IUBITE POTECI”, Sibiu-Hermannstadt 2021. Pot să spun că acest proiect s-a născut întâmplător ca niște stropi de rouă în zorii unei dimineți însorite de vară. Precum un vulcan care erupe din prea multă acumulare de energie, din iubire pentru unii și dor de copilărie și țară pentru alții. Așa că ne-am adunat o mână de autori; Cristina Petre – Tulcea, Lili Blejan, Alexandria-Teleorman, Manuela Cecilia Durnevici – Germania, Mirela Onea – Spania și subsemnatul care, risipiți prin toată lumea ne publicam creațiile pe Social Media și împreună am încredințat tiparului o poezie clară, liberă și curgătoare ca un izvor de cristal ce șerpuiește prin sufletele noastre uneori greu încercate de viață. O poezie de cele mai multe ori simplă de ani duruți, dar plină de Lumină tămăduitoare. Antologia de față trebuie citită fără pauze de gândire sub așternutul de stele ce luminează secvențial iubite poteci. Mirela Onea – Germania: Iubire… / Pastel de sentimente, / Comoară nestemată, / Ecoul dorințelor, / Dezlănțuirea trupului, / Portret nud. // Iubire… / Plenitudine interioară, / Universul sentimentelor, / Setea dorințelor trupesști, / Îți creezi lăcașul în abisul inimii, / Promițând jurăminte / Dragostei eterne. // Iubire… / Apogeul plăcerii / Ce zgâlțâi / sentimentele, / Atât de profundă ești, / Clipă a trăirii senzuale / Te împlânți în veşmintele epidermei / Cu atâta eleganță. (Pastel de sentimente). Cristina Petre – Tulcea: Mi-e sufletul oglindă spartă, / Mii de cioburi, reflectă lumini şi umbre, / Se înlănțuie şi dansează sălbatic ca ielele, / Ucigându-mi liniştea… // Abisuri şi speranțe frânte, / Zornăit de lanțuri ude, / Scăntei ce trăiesc doar o clipă şi pier… / Cât mi-e de dor, de cântecul inorogului alb… (Mi-e sufletul oglindă spartă). Lili Blejan – Alexandria, Teleorman: O, legământ plăpând! / Ai cules roade din lacrimi și cuvânt… / Privirea

ți-a fost aspră, / Chipul înflorit cu sunet / Din marmură și granit. / O, legământ din flori! /Ai cules macii din plânsul văilor… / Și-ai scuturat nenoroc în tipare de foc. / O, legământ… De mult nu-mi ești avânt, / Cununa cu dor se revarsă în pămătuf / de gânduri, taine și cuvânt… (Legământ). Manuela Cecilia Durnevici – Germania: Să vorbim de timp, De care timp? / De timpul trecut în care învățam să vorbim, / Sau să ne däm pe bicicletă? / Sau de timpul anilor de școală? / Da… A trecut, de timpul nopților, / Da… A nopților pierdute ca studenți? / Sau de timpul când ne-am îndrăgostit? / Un timp trecut plin cu speranțe, planuri, / Dar… Mä întreb câte am realizat / Din acel timp? Dar… Mai conteazä? / A trecut, da a zburat… / Și parcă în timp a-ți fost îndrăgostiți, / O da, o căsnicie reușită sau mai puțin / Dar ce contează ?… A trecut… / Din acel timp avem urmași, copii frumoși, / Oare în timpul prezent am reușit / Să ne învățăm copii ce e timpul? / Eu cred că nu, nici noi nu realizăm / Că ne-am trezit bătrâni… Of, ce păcat!/ (Zbor de ani). Mihail Tănase – Alexandria, Teleorman: Când îţi spun că te iubesc / îmi replici râzând: / „hmm!, Uite, a început să plouă!”… // Privesc în octombrie – / într-adevăr, chiar plouă!… / Naiv pun replica ta / pe seama toamnei, / apoi îți caut privirea… / Tu, închizi ochii / și-mi spui că nu vrei / să-ți citesc visele / care m-ar putea răni…/ (Luptă cu sentimente).

Mihail TĂNASE

Lasă un răspuns