Apariție editorială * „Îngerii soarelui”, noul volum de versuri semnat de Mihail Tănase

Lecturarea poeziilor lui Mihail Tănase îl determină pe cititor să conștientizeze faptul că iubirea înalță sufletul și spiritul, acoperind totul în nuanțe idilice sau iremediabil pierdute și punându-și amprenta pe tot ce este în jur.

Sensibil, așa cum ne-a obișnuit, poetul îi atribuie persoanei iubite puteri nelimitate, redându-i absolutul: „Ce efect ai tu / asupra mea? / Trăiesc, trăiri / în viața plină / de iubire”…

Rolul poetului este și el bine definit, acestuia fiindu-i rezervată eternitatea: „Moartea poetului / nu aduce uitare… / Va rămâne etern / șevaletul toamnei”…

Sensibilitatea, uneori neînțeleasă, duce la despărțire, cu care poetul s-a ales în urma unei destăinuiri: „întotdeauna ți-am / mărturisirit iubirea”…, el rămânând cu o „lacrimă într-o singură / inimă”.

Nevoia de tandrețe este tema poeziei „Totul la timp”: „O mână întinsă / la timp te salvează / de pe buza prăpastiei… // Un zâmbet în treacăt / te scapă de păsările / gri din noapte… // Un chip iubit / îți umple deșertul/ sufletului”…

Ideea despărțirii definitive, fără întoarcere este redată și în poezia „Întuneric”, aici poetul fiind convins că nu poate face altceva decât să trăiască regretul etern: „Voi călca cu un sărut / sicriul iubirii ce a fost”…, căci: „Dincolo de poveste / rămâne iubirea ce doare / când clipele se risipesc / în întrebări fără răspuns”…

Și totuși, „Dincolo de poveste, / a fost demult o poveste / ca o tăcere fără sfârșit / într-un sărut”…

Consecvența în iubire este principala caracteristică, poetul mărturisind că: „Mereu și mereu/ te-aș alege pe tine / dintre toate / nebuniile lumii / să te urăsc de gelozie, / ca apoi să te iubesc / cu patimă”…

„Iubita din vise” este așteptată în „orașul uitat”, unde oprește „un tren al umbrelor de plumb”: „Tu ești în gara din Peco, / aștepți ninsoarea să / sosească cu primul tren, / dar este departe / pierdut printre umbre / de plumb”…

Chiar și în singurătate, iubirea a rămas atât de puternică încât puterea gândului umple golul absenței: „Mă trezesc gândindu-mă la tine, / Unul pentru celălalt noi am trăit. / Acum ne iubim într-un fel ce ține / Drumurile ploii până spre sfârșit.”

Cântecele iubirii pierdute, plecate definitiv continuă cu poezia „Cadou”, în care aflăm că iubita dă „în dar un val din / plutirea” ei, după cum ne spune poetul, care-și deschide „larg inima” și-și măsoară „tristețea / în decibelii visării”…

Miracolul acestui sentiment măreț este sintetizat în poezia „Vrajă”: „Te-aș aștepta în parc, în ploaie, în furtună”, / „Te-aș adormi pe buze, când dorul te cunună, / Când peste noi uitarea se reîncarnează”…

Volumul de față este dedicat iubirii. Sunt versuri de o sensibilitate dezarmantă, în care cuvintele se succed învăluite de un farmec pe care numai iubirea adevărată îl emană.

Un întreg volum închinat iubirii, cu tot ce aduce ea: înălțare, împlinire, dezamăgire sau lacrimi. Aceste trăiri, aceste adevăruri știute, dar spuse cu talent și cu o sinceritate rar întâlnită, fac posibilă fascinația care îl cuprinde pe cititor.

Este o carte sensibilă, care trebuie citită, căci după lectura ei, sufletul se purifică și se elimină orice urmă de negativism sau de neîncredere.

Nu poți rămâne indiferent la versuri de genul: „miroase a chip de tine”, / „miroase a vis iubirea”, / „miroase a vis trădarea”.

Pierdută sau nu, prezentă sau amintire, transformată în dor sau în suspin, iubirii acesteia, cu toate ipostazele ei, Mihail Tănase îi dedică poezii sensibile, scrise cu dăruire și talent, așa cum ne-a obișnuit.

Să-i citim poeziile și să ne bucurăm că avem această posibilitate, recunoscând astfel că poetul ne dă ocazia să facem loc în sufletele noastre celui mai frumos sentiment: IUBIREA.

Cornelia RĂDULESCU