Agricultura, Cenușăreasa economiei

Fermierii care așteaptă disperați atât achitarea banilor pentru motorină, dar și ajutoarele tranzitorii, mai au de stat „cu ochii-n soare”. Deși săptămâna trecută au avut loc două ședințe de Guvern, în nici una dintre reuniuni n-au fost introduse pe ordinea de zi hotărârile de Guvern care prevedeau sumele necesare pentru achitarea sumelor cuvenite fermierilor.

Ministrul Adrian Oros, care e mai degrabă avocatul Executivului decât reprezentantul agricultorilor, aruncă vina pe mobilizarea greoaie a celorlalte ministere care nu și-au făcut timp să semneze avizele interministeriale, o simplă formalitate care durează câteva secunde. Este o scuză pe cât de demagogică, tot pe atât de penibilă și, mai ales, păguboasă. Pentru că în agricultură timpul n-are răbdare și fiecare zi de întârziere în campania de înființare a culturilor înseamnă producții mai mici la recoltare.

Se pare că, de fapt, doar unul dintre miniștri nu și-a pus semnătura pe documente. Este vorba de ministrul Justiției, Stelian Ion, fără avizul căruia cei 340,5 miliona de lei rămân în continuare de neatins pentru fermieri. Mult mai puțini decât cei peste 800 de milioane primiți anul trecut.

Marți seară, pe un post de televiziune, ministrul Oros a fost din nou avocatul Guvernului, spunând că bugetul de stat este secătuit și sunt slabe șanse ca programele de sprijin pentru fermieri, proiectele aflate în derulare să fie finanțate de la acest buget, așa cum se plănuia la sfârșitul anului trecut, iar speranța stă în fondurile europene.

De ce vinde ministrul pielea ursului din pădure în loc să se bată pentru obținerea de fonduri de la bugetul de stat, numai el și Dumnezeu știu. Pentru că banii investiți în agricultură se întorc în buget după numai un an, spre deosebire de cei investiți în alte domenii, care încep „să producă” pentru buget după ani și ani de zile. Asta ar trebui să le explice Oros și consilierii săi colegilor din Guvern. Iar argumentul suprem ar trebui să fie acela că fără agricultură n-ar fi mâncare, iar fără mâncare n-ar fi viață. Un mare poet al neamului a scris un poem – avertisment, valabil în orice epocă și orice regim, în care spune: „Când nu vom mai putea răbda/ Când foamea ne va răscula/ Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormânt!”.

Șt. B.